Urzica este o planta cu tulpina aeriana de pana la 1,5 metrii inaltime, cu flori de culoare verzuie. In scopuri medicinale se recolteaza partile aeriene sau numai frunzele, folosind manusi. Se usuca la umbra, in strat subtire.
Urzica are urmatoarele proprietati medicinale: hemostatic, diuretic, astringent, antiseptic si cicatrizant. Este recomandata consumarea plantei sub forma de ceai in bronsite si stari de avitaminoza.
Frunzele de urzica sunt folosite in bolile de rinichi, dizolvand calculii renali, totodata influentand combaterea reumatismului si a gutei.
Ceaiul din frunze de urzica are insusirea de a opri hemoragiile, motiv pentru care se recomanda in menstruatii abundente si neregulate, si hemoragii uterine dupa nastere.
Socul este un arbore care creste pana in 5 metrii inaltime, cu flori mici si albe. In scopuri medicinale se utilizeaza florile recoltate la inceputul infloririi, care se pun apoi la uscat la soare puternic.
Florile de soc au proprietati diuretice, laxative si antinevralgice. Acestea sunt recomandate pentru gripa, raceala si bronsita, in general in afectiunile aparatului respirator. Prin diureza pe care o produce se recomanda in reumatism, boli de rinichi si de vezica.
Pentru uz extern se poate folosi sub forma de bai sau cataplasme, fiind indicat pentru furuncule si arsuri, avand proprietatea de a fluidifica puroiul si de a calma durerile, facand sa se dea inapoi umflatura.
Salcia este un arbore cu o inaltime care poate ajunge si pana la 20 de metrii, cu o coroana bogata.
In scopuri medicinale se utilizeaza scoarta ramurilor, perioada optima de recoltare fiind in martie-aprilie. Aceasta se usuca la soare sau in incaperi cu o circulatie buna a aerului.
Salcia are proprietatea de a calma febra si durerile reumatice. Pentru uz intern este un bun astringent, sedativ si vasodilatator.
In un extern este cicatrizator si hemostatic. Se poate folosi sub forma de bai in ulceratii ale pielii si sub forma de gargara in afectiuni ale gatului si gurii.
Salcia trebuie folosita cu grija, nu trebuie sa depasim doza recomandata, deoarece se pot produce intoxicatii.
Rhodiola este o planta care creste la altitudini mari, pana la 3000 de metrii. Cercetatorii sunt convinsi ca aceasta planta prelungeste viata si asigura rezistenta fizica si psihica la efectele nocive din mediul inconjurator.
Aceasta planta are urmatoarele proprietati medicinale: echilibreaza functiile psihice, imbunatateste capacitatea de aparare a organismului, supravegheaza activitatea sistemului imunitar. Sub efectul stresului, creste nivelul serotoninei si al dopaminei, reducand efectul nociv al stresului asupra inimii.
La persoanele cu diabet, rhodiola accelereaza producerea insulinei, scazand nivelul glicemiei.
Rhodiola imbunatateste performanta sportivilor si creste capacitatea de rezistenta a acestora, facilitand utilizarea mai eficienta a rezervelor metabolice.
De la pin se foloseste in scop medicinal acele, dar mai ales mugurii, care se recolteaza in perioada martie-aprilie.
Mugurii contin uleiuri volatile cu proprietati antiseptice si antiinflamatorii. Nu in ultimul rand, mugurii contin tanin care reduce durerea si iritatiile, avand un efect balsamic in tuse, bronsite si alte afectiuni ale cailor respiratorii.
Ceaiul din muguri de pin are actiune diuretica. Mugurii de pin sunt un agent cicatrizant in cistite, tuse, bronsite si gripa.
Extern, infuzia de muguri de pin este recomandata pentru calmarea tenurilor inrosite si iritate.
Paducelul este un arbust inalt, pana la 8 metrii, cu frunze ovale si flori albe. Pentru scopuri medicinale se recolteaza florile si fructele; florile culegandu-se in momentul in care incep sa se deschida iar fructele se culeg toamna, cand se inrosesc.
Paducelul are urmatoarele proprietati medicinale: sedativ, vasodilatator, hipotensiv, bronhidilatator si stimuleaza sistemul nervos central al respiratiei.
Atat florile cat si fructele se pot folosi in tulburari de natura nervoasa ale inimii, fiind uscate bine in prealabil.
Paducelul este indicat in angina pectorala, miocardita, hipertensiune arteriala, emotivitate excesiva si tahicardie. Florile si fructele de paducel isi maresc efectul medicinal daca sunt asociate cu valeriana si talpa gastei.
Din compozitia plantei, in scopuri medicinale se folosesc frunzele care sunt bogate in ulei, mentol si tanin.
Sub forma de infuzie, menta este recomandata pentru durerile de stomac, litiaza renala si biliara, diaree, varsaturi si dureri de cap.
Se recomanda pentru reumatism si urticarie sub forma de ulei de menta pentru frectie.
Menta produce o usoara anestezie a mucoasei gastrice datorita mentolului, prin care se explica actiunea antiemetica. Stimuleaza secretia si functia biliara, stimuland producerea bilei, asigurand degajarea vezicii biliare.
Are o usoara actiune antifermentativa si dezinfectanta, fiind indicata in tratamentul colitei fermentative. Przenta mentolului asigura frunzelor de menta actiunea antiseptica.
